Zilele astea am vorbit foarte mult despre cum ai putea să te reinventezi. E posibil să fie din cauza faptului ca la fiecare început de an încercăm sa fim alţii, mai noi, mai buni, mai şmecheri, mai curaţi mai uscaţi, mai ... Discuţiile despre această treabă s-au petrecut atât de aleator şi fără legătură directă una faţă de alta încât am rămas convins că universul şi-ar dori să scriu ceva despre cum ar fi să ne reinventăm la fiecare început de an. Cum sigur nu e aşa, m-am decis totuşi să deschid subiectul din simplul motiv că şi eu, alături de alţii avem nevoie de un "jump start" ( ce englezism) care să ne ajute în epica şi inutila încercare de a fi alţii.
Cu periodicitate mă gândesc că există o mie de lucruri la mine ce ar trebui schimbate, în bine, desigur. Ironia e că, fololosind aceeaşi periodicitate, observ că mai nimic nu se schimbă. "Unde există voinţă există şi o cale", o spune un dicton celebru pe care toţi îl aplică dar puţini îl înţeleg. Calea e însă atât de greu de urmat încât de multe ori prea multă voință te face să nu o mai vezi. Și spun asta pentru că întotdeauna există o "Cale".
Din proprie experienţă vă spun că, de cele mai multe ori, atunci când încercăm să ne reinventăm dăm greş lamentabil. Odată aruncaţi în jocul de-a refăcutul a ceea ce era deja făcut greşim de atât de multe ori încât e absolut imposibil să nu ajungem la loc ceea ce am fost.
Probabil că avem nevoie de noul eu pentru că mereu începuturile sunt cele mai frumoase, cele mai entuziaste.De fiecare dată când ne pierdem entuziastmul încercăm să revenim la ceea ce l-a pornit. Logic.
De cele mai multe ori jocul de-a reinventarea ne consumă aproape toate resursele, ne mănâncă tot timpul şi ne toacă tot ce mai rămăsese din bunăvoinţa şi aşa tocită. Oamenii de lângă noi devin dintr-o dată descumpăniţi de furtuna mută ce ne cuprinde, iar odată pornită, schimbarea nu poate aduce decât schimbări. Şi asta e greşit!
A te reinventa înseamnă a schimba perspectiva, inseamnă a privi altcumva, din alt unghi, de pe o altă statură. Reinvenţia e doar o struţo-cămilă scornită de o minte plictisită de aceleaşi peisaje. Totul e doar o problemă de optică...
Si da si nu..."Re-inventarea", sant de acord,e un proces de uzura/macinare, care pare o pierdere de timp cand esti "in siguranta", adica atunci cand toate in jurul tau par sa aiba sens. Dar, as zice eu ,daca te afli intr-o conjunctura in care nimic din jur nu mai are sens, re-inventarea poate fi balonul de oxigen necesar, iesirea din absurditate.
RăspundeţiŞtergere