Se stinge lumina

Cine-mi poate spune cum alungi o durere? Cum faci să dispară menghina ce îți strânge tâmplele, focul ce pulsează adânc în spatele ochilor? Poate cu o pastilă, ar spune cineva. Un ceai, o cafea, un somn bun, o vizită la medic… Da!

Cine-mi poate spune cum alungi o durere? Cum faci să dispară un gust amar ce îți patrunde până în cea mai îndepărtată fibră a sufletului? Cum să ignori sunetul șoptit al unei inimi ce se rupe și ce nu-ți promite că se va mai vindeca? Fără pastile, fără medici, inutile cafele și ceaiuri, chinuite nopți de somn disimulat…

Acum, o jumătate de lume mi-ar putea reproșa că a avut dreptate. Dar zâmbesc când mă gândesc la zilele în care prea puțin îmi păsa de părerile jumătății de lume. Iar jumătatea cealaltă rămânea, ca de obicei, indiferentă la opțiunile mele. Zilele acelea în care singura mea lume erai tu.

Ușor se stinge lumina. E ca în melodia asta ce azi o folosesc pe post de antinevralgic. De cele mai multe ori, pilula aia mică și albă, cu gust al dracului de amar (mereu o toc între dinți dintr-o plăcere tâmpită de a simți amarul) nu are nici un efect. Nici versurile astea pe care și tu le ști nu ajută… Dar, până la urmă, nu de ajutor avem nevoie, ci doar de gustul amar care să ne facă să uităm de adevărata durere.